Multe afaceri pornesc dintr-o discuție între doi prieteni, doi foști colegi sau doi membri ai aceleiași familii: „Ce-ar fi să facem ceva împreună?” Entuziasmul este mare, încrederea pare totală, iar detaliile se lasă pe mai târziu. Câțiva ani mai târziu, unele dintre aceste parteneriate au construit companii solide. Altele s-au destrămat în conflicte care au costat bani, timp și, adesea, prietenii.
Diferența ține rareori de noroc. Ține de alegerea partenerului potrivit și de regulile stabilite clar, în scris, încă de la început, când toată lumea este de acord și relația este bună. În ghidul de mai jos găsești când are sens să ai un asociat, cum alegi un asociat și ce calități să cauți, cum testezi colaborarea înainte de a o oficializa, ce aspecte trebuie stabilite în scris, cum gândești ieșirea din afacere și cum gestionezi conflictele inevitabile.
Când are sens să ai un asociat
Un asociat nu este o necesitate. Multe afaceri de succes au un singur proprietar. Parteneriatul are sens atunci când aduce ceva ce nu poți obține altfel sau doar cu un cost mult mai mare:
- competențe complementare, de exemplu un specialist tehnic alături de cineva puternic în vânzări;
- capital, atunci când investiția necesară depășește posibilitățile unei singure persoane;
- acces la clienți, furnizori sau rețele pe care nu le-ai putea construi rapid;
- împărțirea volumului de muncă și a riscului, mai ales în primii ani, când afacerea cere prezență constantă.
Parteneriatul are și costuri: deciziile se iau împreună, profitul se împarte, iar dezacordurile pot bloca firma. Dacă motivul principal pentru care vrei un asociat este teama de a porni singur, merită să te întrebi dacă nu ar fi mai potrivit un mentor, un consultant sau un angajat-cheie.
Există și forme intermediare. Un investitor minoritar poate aduce capital fără să se implice în conducerea zilnică. Un angajat-cheie poate primi, în timp, o mică participație, legată de rezultate și de rămânerea în firmă. Un partener comercial poate colabora strâns cu tine prin contracte, fără să devină asociat. Alege structura care răspunde nevoii reale, nu doar cea care pare la îndemână.
Ce cauți la un asociat
Competențe care le completează pe ale tale
Doi oameni cu exact aceleași abilități vor concura pentru aceleași sarcini și vor lăsa descoperite alte zone. Cel mai bine funcționează asociații care au domenii clare de responsabilitate și care se respectă reciproc în acele domenii.
Valori și așteptări comune
Cum vedeți creșterea firmei? Cât de repede vreți să creșteți? Cât risc vă asumați? Reinvestiți profitul sau îl distribuiți? Cum tratați clienții și angajații? Diferențele mari de valori ies la suprafață, mai devreme sau mai târziu, în decizii concrete. Felul în care asociații se raportează unii la alții devine, de altfel, fundamentul culturii firmei, așa cum se vede și în articolul despre cum îți construiești o cultură organizațională sănătoasă.
Implicare și disponibilitate similare
Tensiunile apar rapid când unul dintre asociați lucrează zilnic în firmă, iar celălalt doar ocazional, dar profitul se împarte egal. Discutați deschis cât timp va aloca fiecare și ce se întâmplă dacă acest lucru se schimbă.
Situație financiară și personală stabilă
Un asociat aflat sub presiune financiară puternică poate lua decizii pe termen scurt care afectează firma. Discuțiile despre bani personali sunt delicate, dar necesare. Întrebați-vă reciproc câte luni puteți lucra fără venit din firmă, ce obligații financiare aveți și cât sunteți dispuși să mai investiți dacă afacerea are nevoie de capital suplimentar. Răspunsurile sincere previn multe surprize neplăcute.
Testează colaborarea înainte de a o oficializa
Dacă nu ați mai lucrat împreună, încercați un proiect comun mai mic înainte de a înființa firma: un contract pentru un client, un produs-test, o colaborare de câteva luni. Veți vedea cum luați decizii, cum reacționați sub presiune, cum comunicați atunci când lucrurile nu merg și cum vă respectați angajamentele.
Afacerile de familie și cele dintre prieteni apropiați merită o atenție specială. Încrederea preexistentă este un avantaj, dar și o capcană: tocmai pentru că vă cunoașteți bine, tentația de a nu scrie nimic este mai mare, iar un conflict de afaceri poate afecta relații mult mai importante decât firma. Tratați parteneriatul cu aceeași seriozitate ca pe unul cu o persoană străină, separați discuțiile de afaceri de cele de familie și stabiliți clar cine decide în ce domeniu.
Ar fi bine să purtați și câteva conversații dificile încă de la început, înainte de a semna ceva. Ce facem dacă unul dintre noi vrea să plece? Dacă nu mai suntem de acord asupra direcției? Dacă afacerea are nevoie de mai mulți bani? Dacă unul primește o ofertă de cumpărare a părții sale? Felul în care sunt purtate aceste discuții spune mult despre viitorul parteneriat. Notați concluziile; ele vor deveni baza acordului scris și vă vor scuti de interpretări diferite peste câțiva ani, când memoria fiecăruia va fi, firesc, mai selectivă.
Ce stabilești în scris
Actul constitutiv al firmei acoperă doar o parte din aspectele importante. Multe dintre ele se stabilesc într-un acord separat între asociați. Printre elementele care merită clarificate:
- Aportul fiecăruia: bani, bunuri, know-how, clienți, muncă, și cum se evaluează aporturile care nu sunt în bani.
- Procentele de participare și ce drepturi conferă ele.
- Rolurile și responsabilitățile fiecărui asociat, inclusiv cine administrează firma.
- Modul de luare a deciziilor: ce decizii cer unanimitate, ce decizii se iau cu majoritate, ce poate decide singur administratorul.
- Remunerarea și împărțirea profitului: salariu pentru munca efectivă, dividende, reinvestire.
- Angajamentul pe termen lung: unele acorduri prevăd că părțile se câștigă treptat, în funcție de timpul petrecut în firmă.
- Clauzele de neconcurență și confidențialitate pentru perioada colaborării și după.
- Intrarea unor noi asociați sau investitori și modul în care se diluează participațiile.
Acordul nu este un document scris o dată pentru totdeauna. Pe măsură ce afacerea crește, rolurile se schimbă, apar investitori sau angajați-cheie cărora li se oferă participații, iar regulile trebuie actualizate. Programați o revizuire periodică, de exemplu la doi-trei ani sau la orice schimbare majoră, ca documentul să reflecte realitatea firmei.
Ieșirea din afacere și situațiile neplăcute
Nimeni nu intră într-un parteneriat gândindu-se la despărțire, dar tocmai de aceea momentul începutului este cel mai bun pentru a o reglementa. Acordul ar trebui să prevadă ce se întâmplă dacă un asociat vrea să-și vândă partea, cine are drept de preempțiune, cum se stabilește prețul părților sociale, ce se întâmplă în caz de deces sau incapacitate și cum se iese dintr-o situație de blocaj decizional.
Formula de evaluare a părților sociale este unul dintre cele mai sensibile puncte. Dacă nu este stabilită dinainte, discuția despre valoare apare exact când relația este tensionată. Principiile din ghidul despre evaluarea corectă a unei afaceri înainte de vânzare te ajută să înțelegi ce metode se folosesc și ce aspecte trebuie avute în vedere.
Semnale de alarmă înainte și după semnare
Unele semnale merită luate în serios încă din faza discuțiilor. Dacă le observi, nu înseamnă neapărat că trebuie să renunți, dar înseamnă că trebuie să clarifici lucrurile înainte de a merge mai departe:
- viitorul asociat evită discuțiile despre bani, roluri sau ieșirea din afacere;
- promite aporturi mari, dar vagi, greu de verificat;
- are un istoric de parteneriate încheiate în conflict și dă vina, de fiecare dată, exclusiv pe ceilalți;
- insistă să decidă singur în aspecte pe care le-ați stabilit ca fiind comune;
- nu respectă angajamentele mici din perioada de test.
După înființare, semnalele de alarmă sunt de altă natură: informațiile financiare nu mai circulă transparent, unul dintre asociați ia decizii importante fără să-l consulte pe celălalt, implicarea scade fără explicație sau apar cheltuieli personale plătite din banii firmei. Cu cât aceste situații sunt discutate mai devreme, cu atât sunt mai ușor de corectat.
Cum gestionezi conflictele
Dezacordurile sunt normale în orice parteneriat. Problema nu este existența lor, ci felul în care sunt tratate. Câteva obiceiuri ajută:
- întâlniri regulate între asociați, separate de ședințele operaționale, dedicate direcției firmei și relației dintre voi;
- discuții bazate pe cifre și fapte, nu pe impresii;
- abordarea problemelor când sunt mici, nu după luni de nemulțumiri acumulate;
- un mecanism stabilit dinainte pentru situațiile de blocaj, cum ar fi apelul la un mediator sau la un consilier de încredere;
- respectarea domeniilor de responsabilitate ale fiecăruia.
Aspectele juridice prezentate aici au caracter general. Pentru redactarea actului constitutiv și a acordului între asociați, apelează la un avocat specializat în dreptul societăților, care poate adapta clauzele la situația voastră concretă și la legislația în vigoare.
Un asociat bine ales poate fi cel mai valoros activ al unei afaceri: un partener cu care împarți nu doar munca și riscul, ci și deciziile grele și bucuria reușitelor. Alegerea lui merită timp, iar regulile colaborării merită scrise când încă vă înțelegeți perfect. Un acord clar nu este un semn de neîncredere, ci o formă de grijă față de afacere și față de relația dintre voi.
Foto: Thirdman / Pexels
