Pregătirea pentru ITP înseamnă, în practică, să verifici acasă, în douăzeci de minute, exact punctele pe care le controlează inspectorul: iluminarea, frânele, direcția, anvelopele, parbrizul, centurile și emisiile. Cine face acest tur înainte nu mai pierde timp cu reprogramări, iar mașina ajunge în stația de inspecție cu șanse mari să primească rezultatul „admis” din prima încercare.
Inspecția tehnică periodică este un control obligatoriu, făcut într-o stație autorizată, care urmărește dacă vehiculul este sigur în trafic și respectă normele de poluare. Nu e un examen de frumusețe, ci unul al funcțiilor. O mașină veche, dar bine întreținută, trece mai ușor decât una mai nouă, cu un bec ars și cu plăcuțele de frână ajunse la limită.
Ce verifică, de fapt, inspectorul?
Controlul se desfășoară pe o fișă standard, pe grupe de componente. Se măsoară eficiența frânării pe un stand cu role, se verifică jocurile din direcție și din suspensie pe o groapă sau pe un elevator, se testează luminile și semnalizarea, se citește uzura anvelopelor și se măsoară gazele de eșapament sau fumul, în funcție de tipul motorului. Se mai controlează centurile de siguranță, ștergătoarele, oglinzile, claxonul, starea geamurilor și corespondența dintre seria de șasiu de pe caroserie și cea din acte.
Merită să știi că inspectorul nu caută motive ascunse. Fiecare abatere are o categorie: minoră, majoră sau periculoasă. Abaterile minore se notează, cele majore cer reparație și o nouă prezentare, iar cele periculoase pot opri mașina din circulație până la remediere.
Verificările pe care le faci singur, acasă
Cea mai bună pregătire este o listă scurtă, bifată într-o dimineață liberă. Pune mașina pe un teren drept și parcurge, în ordine, punctele de mai jos.
- Luminile: faza scurtă, faza lungă, poziția, stopurile, mersul înapoi, semnalizările și luminile de ceață. Roagă pe cineva să apese pedala de frână, ca să vezi cele trei stopuri.
- Anvelopele: adâncimea profilului trebuie să fie de cel puțin 1,6 milimetri pe toată banda de rulare, iar flancurile să nu aibă hernii, tăieturi sau crăpături. Verifică și presiunea, pentru că o roată moale arată uzura greșit.
- Ștergătoarele și spălătorul: lamele rupte lasă dâre, iar jiclorul înfundat se vede imediat la test.
- Claxonul, centurile, oglinzile: centurile trebuie să se tragă și să se blocheze la o smucitură, iar oglinzile să nu fie crăpate.
- Nivelurile: uleiul de motor, lichidul de frână și lichidul de răcire, fiecare între marcajele min și max.
- Podeaua mașinii: dacă lași o foaie de carton sub motor peste noapte, vezi dimineața dacă pierde ulei sau lichid.
Ce documente iei cu tine?
La stație se prezintă, de regulă, certificatul de înmatriculare, actul de identitate al persoanei care conduce mașina și dovada plății tarifului. Dacă vehiculul a mai fost inspectat, e util să ai la îndemână și documentul de la ultima inspecție. Pentru mașinile aflate în leasing sau înmatriculate pe firmă, adaugă o împuternicire sau copia contractului, ca să nu fii trimis acasă după o hârtie. Cerințele exacte pot diferi puțin de la o stație la alta, așa că un telefon de verificare înainte de programare costă nimic și te scutește de drumuri degeaba.
De ce pică mașinile la prima încercare?
Cele mai frecvente cauze sunt banale. Un bec de stop ars, o semnalizare care clipește prea repede, anvelope uzate neuniform pe un singur flanc, o scurgere de ulei de la capacul de culbutori sau emisii peste limită pentru că motorul n-a fost încălzit corect înainte de test. La mașinile diesel mai vechi apar des probleme cu filtrul de particule scos sau cu supapa EGR blocată. La cele pe benzină, o sondă lambda obosită strică valorile de monoxid de carbon.
O altă sursă de neplăceri este parbrizul. O fisură care intră în câmpul de vizibilitate al șoferului poate fi considerată abatere majoră, chiar dacă e mică. De aceea merită să citești și ce îți arată un parbriz aburit, fiindcă umezeala persistentă din habitaclu duce adesea la probleme de etanșare mai ample.
Cum planifici inspecția fără să-ți blochezi activitatea?
Dacă ai o singură mașină, notează în telefon data de expirare cu o lună înainte și programează-te la prima oră de dimineață, când stațiile sunt mai libere. Dacă ai mai multe vehicule, un tabel simplu cu data fiecărei inspecții, kilometrajul și observațiile de la ultima trecere rezolvă jumătate din probleme. Pentru firmele mici, ideea se leagă direct de modul în care administrezi flota auto fără costuri ascunse: o mașină oprită o zi pentru o reprogramare costă mai mult decât becul care a produs-o.
Un obicei bun este să faci un schimb de ulei și un control al frânelor cu două-trei săptămâni înainte de inspecție. Mecanicul vede din timp ce poate pica și îți dă un deviz, nu o surpriză. Dacă mașina a trecut de prima vizită cu o abatere minoră, remediaz-o la prima ocazie, pentru că data viitoare ea se poate adăuga altora.
Întrebări frecvente
Pot circula cu mașina dacă am primit calificativul „respins”?
Depinde de gravitatea abaterilor. În cazul celor periculoase, circulația nu mai este permisă până la remediere. Pentru cele majore ai un termen scurt de reparație și de reprezentare la stație, iar regulile exacte sunt înscrise pe fișa primită.
Trebuie să spăl mașina înainte?
Nu e obligatoriu, dar o mașină curată în zona de jos permite inspectorului să vadă mai bine eventualele scurgeri și coroziunea. Un șasiu plin de noroi uscat poate ascunde exact ce cauți tu să nu se observe, ceea ce nu te ajută.
Cât durează o inspecție?
Pentru un autoturism, controlul propriu-zis durează de obicei între douăzeci și patruzeci de minute, la care se adaugă timpul de așteptare. Dacă ajungi dimineața, de regulă nu stai mult.
