Compostul se face dintr-un amestec de resturi vegetale umede (iarbă tăiată, coji de legume) și materiale uscate (frunze, paie, carton), puse în straturi, aerate din când în când și ținute umede ca un burete stors. După trei până la douăsprezece luni obții un pământ închis la culoare, cu miros de pădure, bun pentru orice strat de flori sau de legume. Mai jos găsești proporțiile, locul potrivit și pașii care funcționează în practică.
De ce merită să faci compost în grădină
O gospodărie produce destul de multe resturi organice: coji, zaț de cafea, ceai, tăieturi de la gard viu, iarbă, frunze. Dacă ajung la gunoi, plătești pentru ridicarea lor și pierzi exact ce are nevoie solul. Compostul închide cercul: transformi deșeul în material de îmbunătățire a pământului.
Spre deosebire de un îngrășământ chimic, compostul nu hrănește doar planta, ci și solul. Mărește cantitatea de humus, ajută pământul argilos să se afâneze și pe cel nisipos să rețină apa. De aceea grădinarii îl numesc, pe bună dreptate, aurul negru al grădinii.
Ce pui în grămadă și ce rămâne pe dinafară
Regula de bază este echilibrul dintre două categorii. Materialele „verzi” sunt bogate în azot: iarba proaspătă, resturile de legume și fructe, zațul de cafea, buruienile fără semințe. Materialele „brune” sunt bogate în carbon: frunzele uscate, paiele, rumegușul din lemn netratat, cartonul rupt mărunt, crenguțele tocate. Un raport de aproximativ două-trei părți brune la o parte verde, ca volum, ține grămada sănătoasă.
- Intră în compost: coji de legume și fructe, zaț de cafea, pliculețe de ceai fără plastic, coji de ou sfărâmate, iarbă tăiată, frunze, tăieturi mărunte din grădină, carton nelucios.
- Nu intră: carne, pește, lactate, uleiuri, resturi gătite, excremente de câini sau pisici, plante bolnave, buruieni cu semințe coapte, cenușă de cărbune.
Motivul interdicțiilor este simplu: carnea și lactatele atrag rozătoare și produc mirosuri urâte, iar bolile plantelor și semințele de buruieni pot supraviețui și se pot răspândi apoi în toată grădina.
Unde așezi grămada de compost
Alege un loc semiumbrit, pe sol gol, nu pe beton sau dale, ca viețuitoarele din pământ (râmele, miriapodele, ciupercile) să urce în grămadă. Lângă un gard sau un perete e comod, dar lasă spațiu pentru a ajunge cu furca de jur împrejur. Dimensiunea potrivită este de aproximativ un metru pe un metru și cel puțin un metru înălțime: o masă mai mică pierde căldura și se descompune încet, una mult mai mare devine greu de întors.
Poți folosi un compostor din plastic, o ladă din paleți sau un coș din plasă de sârmă. Cutia din lemn cu fante lasă aerul să circule, iar un capac sau o folie ușoară protejează grămada de ploile prea mari. O curte ordonată, cum arată și textul despre un spațiu îngrijit care inspiră încredere, nu înseamnă să ascunzi compostul, ci să îi dai un colț amenajat cu cap și coadă.
Cum construiești grămada pas cu pas
- Pune la bază un strat de crengi mărunte, gros de 10–15 centimetri, pentru aerisire și drenaj.
- Adaugă un strat de material brun, apoi unul de material verde, fiecare de 10–15 centimetri.
- Udă fiecare strat cât să fie umed, nu leoarcă; la strângere în pumn nu trebuie să curgă apă.
- Repetă straturile până ajungi la înălțimea dorită, iar deasupra pune mereu material brun, ca să acoperi resturile proaspete.
- Întoarce grămada cu furca o dată la două-trei săptămâni, ca să aducă aer în interior.
Frunzele căzute toamna sunt cea mai bună sursă de material brun și nu costă nimic. Dacă ai nevoie de idei despre cum le folosești mai bine, găsești detalii în articolul despre ce faci cu frunzele din curte.
Cum îți dai seama că totul merge bine?
Într-o grămadă activă, temperatura din interior crește în primele săptămâni la 50–65 de grade Celsius, fiindcă microorganismele lucrează intens. Dacă bagi mâna sau un băț în mijloc și simți căldură, procesul funcționează. După această fază, grămada se răcește treptat și intră în maturare, când intervin râmele și ciupercile.
Compostul este gata când nu mai recunoști resturile inițiale, are culoarea ciocolatei și miros de pământ proaspăt. Un truc simplu: dacă mai are fire lungi de paie sau bucăți de coajă, lasă-l încă o lună și treci-l printr-o sită grosieră; ce rămâne pe sită se întoarce în grămadă.
Greșeli frecvente și cum le corectezi
| Semn | Cauza probabilă | Ce faci |
|---|---|---|
| Miros de amoniac sau de ouă clocite | Prea mult material verde sau lipsă de aer | Adaugă frunze uscate sau carton și întoarce grămada |
| Nu se încălzește deloc | Prea uscat sau prea puțin material | Udă ușor și adaugă iarbă proaspătă |
| Muște mici și mucegai alb în exces | Resturi de fructe expuse deasupra | Acoperă cu un strat brun gros |
| Grămadă lipicioasă și apoasă | Prea multă umezeală | Amestecă cu material uscat și acoperă de ploaie |
Cum folosești compostul copt
Împrăștie un strat de 2–5 centimetri la suprafața straturilor de flori și legume primăvara și încorporează-l superficial. Pentru răsaduri și ghivece, amestecă o parte compost cu două părți pământ de grădină sau turbă. Nu îl folosi singur, fără alt substrat, pentru semințe, fiindcă poate fi prea bogat.
Întrebări frecvente
Cât durează până obțin compost?
Între trei și douăsprezece luni, în funcție de mărimea grămezii, de cât de des o întorci și de temperatura din zonă.
Miroase compostul?
Nu, dacă are aer și un echilibru între materialul verde și cel brun. Mirosul urât apare când grămada este prea umedă sau prea bogată în resturi de bucătărie.
Pot composta iarna?
Da, dar procesul încetinește mult la ger. Continui să aduni resturi, iar la primele zile calde întorci grămada.
