Delegarea sarcinilor înseamnă să încredințezi altcuiva un rezultat, împreună cu autoritatea necesară pentru a-l obține, în timp ce tu rămâi responsabil de rezultatul final. Nu e vorba de a arunca munca pe altcineva, ci de a muta execuția acolo unde se face cel mai bine și mai ieftin.
Într-o firmă mică, fondatorul face de obicei de toate, pentru că așa a pornit. Problema apare când firma crește și el rămâne cel mai ocupat om, dar nu mai are timp pentru ce doar el poate face: relații cu clienții importanți, direcție, decizii. Delegarea este felul în care ieși din această capcană. Ea nu se învață dintr-o dată și nu iese perfect de prima oară, dar fiecare sarcină predată bine îți eliberează ore pe care le poți folosi pentru clienți, pentru planificare și pentru propria odihnă, fără de care deciziile devin mai proaste.
Ce poți delega și ce rămâne la tine
Un test simplu: dacă o sarcină se repetă, are pași clari și poate fi verificată după rezultat, probabil poate fi delegată. Răspunsurile standard la clienți, programările, facturarea, actualizarea unui tabel de stoc sau pregătirea unui raport lunar sunt exemple clasice.
Rămân la tine deciziile strategice, negocierile cu parteneri-cheie, conflictele delicate din echipă și tot ce ține de reputația firmei în situații neobișnuite. Nu pentru că ceilalți nu ar fi capabili, ci pentru că răspunderea finală nu poate fi împărțită. Un reper util este matricea urgent-important: ce este important și urgent faci sau decizi tu, ce este important, dar nu urgent planifici, ce este urgent, dar nu important delegi, iar ce nu este nici urgent, nici important elimini. Multe firme mici constată că o treime din zi se duce pe sarcini din a treia categorie.
Cum explici o sarcină încât să fie înțeleasă?
Cea mai frecventă greșeală este să explici metoda, nu rezultatul. „Fă un tabel în Excel” e o instrucțiune; „vreau să văd până vineri cât am vândut pe fiecare produs în ultimele trei luni, ca să decid ce comand” e o delegare. A doua variantă îi dă omului motivul și libertatea de a alege calea.
O sarcină bine transmisă conține cinci elemente:
- Rezultatul dorit, descris prin ce trebuie să existe la final;
- Motivul, adică de ce contează și ce decizie se bazează pe el;
- Termenul, cu o dată și, dacă e cazul, cu etape intermediare;
- Limitele: buget, reguli, lucruri ce nu se modifică;
- Autoritatea: ce poate decide persoana singură și când te anunță.
Cere persoanei să repete cu cuvintele ei ce a înțeles. Zece secunde de verificare economisesc zile de refăcut.
Cum verifici fără să controlezi fiecare pas?
Controlul total anulează beneficiul delegării. Alternativa este să stabilești momente de verificare înainte de a începe: o discuție scurtă la jumătatea termenului, un semn de alarmă când apare o problemă și o evaluare finală. Pentru sarcini noi, cere un prim schiț sau un mic eșantion, ca să corectezi direcția devreme, când costul corecturii este mic.
Când apar greșeli, pune întrebări în loc să preiei sarcina înapoi: „ce ai încercat?”, „ce ți-a lipsit ca să decizi?”. Dacă omul a greșit din lipsă de informație, completezi informația. Dacă a greșit din neglijență, o discuție directă, fără reproșuri publice, rezolvă mai mult decât o urmărire permanentă. La noii angajați, un plan clar de primele luni, ca cel din integrarea unui angajat nou, face delegarea mult mai sigură.
Ce greșeli apar cel mai des când delegi
- Delegi doar sarcinile neplăcute, iar echipa înțelege că delegarea este o pedeapsă, nu o dovadă de încredere.
- Delegi fără acces la instrumente sau la informații, apoi te miri că omul nu reușește.
- Preiei sarcina înapoi la prima greșeală, iar persoana învață că nu merită să încerce.
- Nu mulțumești și nu recunoști rezultatul, deși îl ceri cu insistență.
- Delegi prea mult unui singur om, care devine un nou punct slab al firmei.
O greșeală mai subtilă este perfecționismul: aștepți ca altcineva să facă lucrul exact ca tine. În realitate, un rezultat bun în 80% din cazuri, obținut fără tine, valorează mai mult decât un rezultat perfect care îți consumă ziua. Dacă standardul trebuie păstrat, scrie-l: un exemplu bun, o listă de verificare, un șablon. Un șablon de e-mail pentru clienți, o listă cu pașii de pregătire a unei comenzi sau un model de raport lunar sunt exemple simple, care se pot scrie în câteva ore și se folosesc ani de zile. Fiecare astfel de document reduce numărul întrebărilor puse zilnic și îi dă încredere celui care preia sarcina.
Cum începi în practică, săptămâna aceasta
Ia o foaie și notează, timp de o săptămână, tot ce faci și cât durează. La final, taie cu roșu sarcinile care nu cer decizia ta și alege două dintre ele pentru a fi predate. Scrie pentru fiecare un paragraf cu cele cinci elemente de mai sus și discută cu persoana aleasă.
În trei-patru săptămâni vei vedea unde lipsesc instrucțiuni scrise și unde trebuie instruit cineva. Procedurile scrise ajută mai ales când firma se extinde, iar o echipă coerentă, așa cum e descrisă în formarea unei echipe care lucrează bine, se bazează pe astfel de reguli clare și pe încrederea construită treptat.