Vânzarea părților sociale nu îl schimbă, prin ea însăși, pe administratorul unui SRL. Mandatul continuă până când adunarea generală îl revocă sau până când administratorul renunță, iar față de terți puterea de semnătură rămâne la cel înscris în registrul comerțului până la înregistrarea schimbării. Pentru administrator, cesiunea deschide așadar o perioadă cu aceleași răspunderi, dar cu alți asociați.
Administratorul poate fi chiar asociatul care vinde, un alt asociat sau o persoană din afara cercului de asociați, numită pentru priceperea ei. Fiecare dintre ei privește tranzacția cu alte griji. Materialele publicate de Cesiune ONRC, site privat de informare operat de ADISAF SRL, tratează separat situația în care odată cu asociații se schimbă și conducerea ori sediul, iar rândurile de mai jos urmăresc subiectul din scaunul administratorului.
Mandatul nu se stinge odată cu semnarea contractului
Legea nr. 31/1990 nu conține nicio regulă potrivit căreia mandatul administratorului ar înceta la cesiunea părților sociale. Din art. 194 și 197 rezultă contrariul: administratorii rămân în funcție până când adunarea generală îi revocă sau până când pleacă ei. Contractul de cesiune se încheie între vânzător și cumpărător și are ca obiect părțile sociale; funcția de administrator este o chestiune distinctă, care cere o hotărâre distinctă.
De aici decurg două consecințe. Administratorul care vrea să plece odată cu vechii asociați nu este eliberat automat și are de făcut un pas propriu, demisia. Iar cel care vrea să rămână nu este apărat de lege împotriva revocării: noii asociați pot hotărî altfel în adunarea generală.
Când vânzătorul este chiar administratorul
În firmele mici, asociatul care vinde este adesea și cel care semnează în numele societății. După ce a încasat prețul, el se consideră ieșit din poveste. Față de terți însă, adică față de bancă, furnizori și clienți, el apare în continuare ca reprezentant al societății până la înregistrarea schimbării în registrul comerțului.
Mai este un amănunt tehnic cu efecte practice. Dacă administratorul a fost numit chiar prin actul constitutiv, înlocuirea lui înseamnă modificarea actului constitutiv, cu formalitățile care decurg de aici. Un administrator care știe acest lucru din timp își poate planifica ieșirea odată cu actele cesiunii, în loc să descopere ulterior că numele lui figurează încă în registru.
Ce negociază un administrator care pleacă și unul care rămâne
Administratorul este parte în contractul de cesiune numai dacă este el însuși vânzător sau cumpărător. Are totuși interesul ca documentele tranzacției să spună limpede ce se întâmplă cu el. Punctele care se negociază de obicei diferă după cum pleacă sau rămâne:
- la plecare, obligația de a demisiona sau acceptarea revocării la o dată precisă, astfel încât nimeni să nu rămână în funcție fără voie;
- tot la plecare, o perioadă scurtă de cooperare pentru predarea documentelor și a informațiilor despre activitatea în curs;
- dacă rămâne, limite de competență scrise, adică ce poate semna singur și ce nu;
- tot dacă rămâne, dublă semnătură pentru plățile mari și o formă de raportare către noul asociat.
Pentru un administrator care nu este asociat, aceste clauze nu sunt o formalitate. Ele îi arată cui răspunde din ziua următoare și până unde merge puterea lui de decizie, lucruri care, sub vechii asociați, se reglau adesea prin obișnuință.
Descărcarea de gestiune: ce acoperă și ce lasă neacoperit
Mulți administratori cer, la schimbarea asociaților, o hotărâre prin care adunarea generală îi descarcă de gestiune. Cererea este firească, dar trebuie înțeleasă corect. Descărcarea este o atribuție a adunării, nu o obligație pe care legea o leagă de cesiune. Asociații o pot acorda, o pot condiționa sau o pot da cu excepții, de exemplu pentru operațiuni încă neverificate.
Nici măcar o descărcare completă nu șterge totul. Potrivit art. 1355 alin. (1) din Codul civil, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat cu intenție sau din culpă gravă nu poate fi exclusă ori limitată. Altfel spus, hotărârea adunării îl liniștește pe administratorul care a lucrat corect, fără să îl acopere pe cel care a păgubit societatea cu bună știință; cât acoperă o descărcare formulată larg se verifică, de la caz la caz, cu avocatul.
O răspundere care rămâne pe umerii administratorilor privește chiar evidența asociaților. Registrul asociaților se ține prin grija lor, iar art. 198 din Legea nr. 31/1990 prevede că răspund personal și solidar pentru daunele cauzate de nerespectarea acestei obligații. La o cesiune, registrul se numără printre documentele care se actualizează și se predau, așa că neglijarea lui nu este un detaliu.
Intervalul dintre semnare și înregistrarea la ONRC
Între ziua în care se semnează contractul și ziua în care modificările apar în registrul comerțului trece un interval pe care materialele Cesiune ONRC îl descriu ca fiind zona de risc ridicat a tranzacției. Administratorul înscris încă în registru poate angaja societatea față de terți, chiar dacă părțile au semnat deja cesiunea. Noul asociat se teme de acte pe care nu le-a aprobat, iar administratorul, de reproșuri pentru decizii luate într-o perioadă în care nu mai știe exact cui dă socoteală.
Soluția obișnuită este contractuală. Contractul poate interzice, pe această perioadă, actele care ies din activitatea curentă și poate cere informarea cumpărătorului înaintea plăților mari. Pentru administrator, o asemenea clauză funcționează și ca protecție: cât timp rămâne în limitele scrise, are un reper clar despre ce avea voie să facă. Un exemplu ipotetic: un administrator care, în aceste săptămâni, prelungește un contract obișnuit de furnizare rămâne, de regulă, în activitatea curentă, pe când unul care vinde un utilaj al societății iese din ea; limita exactă o trasează clauza din contract.
Sediul și ordinea semnărilor în ziua tranzacției
Ca și mandatul, sediul social nu se mută automat odată cu asociații. Schimbarea lui se hotărăște separat. Când în aceeași zi se schimbă asociații, administratorul și sediul, contează ordinea în care se semnează documentele: cine hotărăște, în ce calitate și pe baza cărei componențe a societății. Punctul de plecare este un certificat constatator recent, care arată ce este înscris în registru în acel moment.
Pagina despre cesiunea firmei cu administrator și sediu noi descrie această ordine și întrebările de lămurit înainte de semnare. Cesiune ONRC publică informații generale, cu fapte citate ca valabile la data documentării; ele nu țin locul avocatului sau al notarului, iar site-ul nu aparține instituției ONRC. Serviciile juridice asociate site-ului se prestează printr-un cabinet de avocat colaborator, ADISAF având rolul de coordonare administrativă.
Pentru administrator, lecția întregii tranzacții încape într-o frază: cesiunea schimbă asociații, iar tot ce îl privește pe el, de la mandat și semnătură până la descărcare și sediu, se schimbă numai prin acte făcute anume pentru asta.
