Uleiul de motor potrivit este cel care respectă viscozitatea și specificația înscrise în cartea tehnică a mașinii, nu cel mai scump sau cel mai popular din raft. O sticlă de 5W-30 și una de 5W-40 pot arăta aproape identic pe etichetă, dar se comportă diferit în motor, iar greșeala se plătește în timp, prin uzură și prin consum mai mare.
Uleiul face patru lucruri în același timp: lubrifiază piesele în mișcare, ajută la răcirea motorului, ține în suspensie reziduurile de ardere și protejează metalul împotriva ruginii. De aceea nu e un lichid pe care să-l alegi după preț sau după reclamă, ci un consumabil tehnic, cu parametri ce trebuie respectați.
Ce înseamnă cifrele de pe ambalaj?
Cifrele de tip 5W-30 descriu viscozitatea, adică rezistența uleiului la curgere. Primul număr, urmat de litera W (de la „winter”), arată comportamentul la rece: cu cât e mai mic, cu atât uleiul curge mai ușor la pornire pe ger și ajunge mai repede la piesele din motor. Al doilea număr descrie viscozitatea la temperatura de lucru. Un 40 este mai gros decât un 30 când motorul este cald.
Aproape toată uzura unui motor se produce în primele secunde de după pornire, înainte ca uleiul să circule peste tot. Tocmai de aceea contează mult numărul de dinaintea lui W.
Specificația contează mai mult decât marca
Pe spatele sticlei găsești standarde precum ACEA, API sau aprobări ale constructorilor auto. Ele arată pentru ce tip de motor a fost testat uleiul. Un motor diesel cu filtru de particule cere un ulei cu conținut redus de cenușă sulfatată, de tip „low SAPS”, pentru că un ulei nepotrivit înfundă filtrul. Un motor modern cu injecție directă pe benzină poate cere o formulare care limitează preaprinderea la turații mici. Dacă folosești un ulei fără aprobarea cerută, pierzi uneori și garanția.
Regula simplă este să citești cartea tehnică sau eticheta de pe capacul de culbutori și să alegi un ulei care poartă exact aceeași specificație. Marca vine pe locul al doilea: un ulei de la un producător mai puțin cunoscut, dar cu aprobarea corectă, e preferabil unuia celebru care nu acoperă cerința.
Sintetic, semisintetic sau mineral?
Uleiurile sintetice au o structură moleculară uniformă, rezistă mai bine la temperaturi extreme și își păstrează proprietățile mai mult timp. Cele mineral sunt rafinate direct din țiței și se degradează mai repede, iar semisintetica este un amestec dintre cele două. Majoritatea motoarelor construite în ultimele decenii sunt proiectate pentru uleiuri sintetice. La motoarele foarte vechi, cu etanșări uzate, un ulei mai gros poate reduce consumul, dar decizia se ia după recomandarea unui mecanic care a văzut motorul.
- Sintetic: stabil la cald și la rece, interval de schimb mai lung, cost mai mare pe litru.
- Semisintetic: compromis rezonabil pentru motoare mai vechi, folosite moderat.
- Mineral: potrivit doar pentru motoare foarte vechi, la care producătorul îl recomandă.
Cât de des schimbi uleiul?
Intervalul depinde de motor, de ulei și de felul în care conduci. Cartea tehnică dă o valoare maximă, în kilometri sau în luni, iar condițiile grele o scurtează. Drumurile scurte repetate, traficul aglomerat, pornirile pe frig și remorcarea îngroașă uleiul cu reziduuri mai repede decât o deplasare lungă pe autostradă. Dacă mașina face mai ales trasee scurte prin oraș, un schimb la jumătatea intervalului maxim e o măsură de bun-simț.
Schimbul se face împreună cu filtrul de ulei. Un filtru vechi lasă în motor ulei murdar și anulează o parte din beneficiu. Pentru mașinile de serviciu, această disciplină ajută și la controlul costurilor, iar un utilizator atent la consum vede și efectul în pompa de combustibil, mai ales dacă a citit cum reduc șoferii firmei consumul prin condus economic.
Cum verifici nivelul și ce faci dacă lipsește
Verifică nivelul cu motorul oprit de câteva minute și mașina pe teren drept. Scoate joja, șterge-o, introdu-o complet, apoi citește nivelul: ideal, între cele două repere. Dacă după câteva mii de kilometri scade vizibil, motorul consumă ulei sau îl pierde pe undeva. Un consum mic e normal la unele motoare, dar o scădere accentuată cere diagnosticare.
Nu amesteca uleiuri cu specificații diferite fără să știi ce faci. Pentru completări de urgență, un ulei cu aceeași viscozitate și specificație este soluția sigură. Pentru o flotă, ține un registru cu tipul de ulei folosit pentru fiecare mașină, așa cum se recomandă și în materialul despre administrarea unei flote auto mici, ca să nu apară nepotriviri la service.
Întrebări frecvente
Pot trece de la mineral la sintetic?
În general da, la majoritatea motoarelor, însă la cele foarte uzate un ulei mai fluid poate scoate la iveală scurgeri existente. Întreabă un mecanic înainte.
Culoarea închisă a uleiului înseamnă că trebuie schimbat?
Nu neapărat. Uleiurile moderne conțin aditivi detergenți care țin murdăria în suspensie, deci se înnegresc repede, chiar dacă sunt încă bune. Contează kilometrajul și starea generală, nu doar culoarea.
Aditivii de adăugat în ulei sunt necesari?
De regulă nu. Un ulei de calitate vine deja cu pachetul de aditivi gândit de producător, iar adăugarea altora poate dezechilibra formularea.
